Electrificarea Sighișoarei a început în 1903, odată cu punerea în funcțiune a centralei de pe actuala Stradă Mitropolit Andrei Șaguna, edificată în stil Sezession pe locul unei mori de apă. Lucrările de construcție au fost executate de firma locală „Karpatenwerke”, după planurile inginerului german Oskar von Miller (1855-1934), cunoscut ca pionier în dezvoltarea tehnologiei de transmitere a energiei electrice pe distanțe lungi. Lui i se datorează, printre altele, proiectarea și construcția centralei hidroelectrice Sadu I (pusă în funcțiune în 1896, pentru alimentarea orașului Sibiu), înființarea, în Munchen, a celui mai mare muzeu de știință și tehnologie din lume – Deutsches Museum (1903), proiectarea și construcția, în Walchensee, a uneia dintre cele mai mari hidrocentrale din lume (între 1918 și 1924, pentru alimentarea Bavariei).
Complexul de clădiri din vecinătatea viitoarei Biserici Ortodoxe „Sfânta Treime”, edificate până în 1910 pentru generatoare, turbine, ateliere de întreținere, locuințe de serviciu și birouri, instalațiile și rețelele aferente erau în proprietate publică. Mai târziu, ele au intrat într-un sistem mixt de proprietate și gestiune între investitori privați și statul român, iar astăzi, clădirile sunt monument istoric de categoria B, înscris pe lista oficială a patrimoniului cultural național.
Electrificarea a venit la pachet cu darea în folosință a unei stații de pompare și a unei prime rețele de distribuire a apei, aceste trei utilități contribuind semnificativ la modernizarea orașului într-un val amplu de modernizare a Transilvaniei.