Dintre cele 9 turnuri de apărare păstrate până astăzi, Turnul cu Ceas reflectă perfect rolul militar și de autoritate publică, el protejând poarta principală de acces în Cetate și găzduind Sfatul orășenesc, trezoreria și judecătoria, însă nu ca turn de îngrijirea și apărarea căruia se ocupa o anume breaslă, ci ca bun al întregii comunități. A fost construit începând din secolul XIII, în partea de est a platoului inferior, pe două niveluri, acoperiș în două ape și două ganguri pietonale boltite în semicilindru, prevăzute cu porți masive din lemn de stejar și herse. Această primă fază a construcției din gresie și piatră de râu este asemănătoare celei de la Turnul Croitorilor, aflat în partea opusă a platoului.
Mai târziu, până spre sfârșitul secolului XVI, turnului i-au fost adăugate două niveluri din cărămidă, o galerie de observație din lemn scoasă în consolă și dotată cu guri de aruncare și acoperiș cu un turn înalt și patru turnulețe la colțuri, care simbolizau importantul drept de a pronunța și executa sentințele de condamnare la moarte. Totodată, el a fost întărit cu o barbacană dublă (Zwinger).
După 1600, pe fațadele dinspre Cetate și Orașul de Jos au fost montate orologii ce indicau orele zilei, însă, după 1648, meșterul ceasornicar Joahnn Kirchel din Königsberg a adăugat un indicator și pentru minute, a modificat sistemul de semnalizare sonoră pentru baterea sferturilor de oră și a adăugat un mecanism rotativ cu statuete reprezentând ziua, noaptea, pacea, justiția, dreptatea, călăul, toboșarii și zilele săptămânii.
După marele incendiu din 30 aprilie 1676, figurinele mecanismului au fost înlocuite cu cele actuale și acoperișul a fost reconstruit în manieră barocă de aceiași meșteri care au lucrat și la Biserica Mănăstirii: Veit Gruber din Tirol, Philip Bonge din Audring și Valentinus Zimmerman Ausländer. La baza fleșei alungite și în mijlocul ei există câte un foișor poligonal cu coloane din lemn, iar între globul auriu din vârf și girueta în formă de cocoș a fost montată o semilună ce releva influența otomană în Transilvania.
Globul și girueta au fost lovite în timpul atacului curuților din 1704, dar au fost reparate în atelierul unui meșter arămar local, care, în timpul primelor lucrări de reparare a acoperișului, efectuate între anii 1775 și 1776, le-a remontat și a înlocuit semiluna cu un vultur bicefal ce revela influența habsburgică.
În 1894, turnul a fost restaurat complet, ocazie cu care pe acoperișul piramidal au fost așezate țigle smălțuite de culoare roșie, verde, galbenă și albă. Parte din ele au fost schimbate între anii 2023 și 2024, în timpul unei intervenții de urgență ce a vizat refacerea șarpantei, stoparea degradărilor, protejarea monumentului și conservarea obiectelor de patrimoniu mobil, dat fiind că aici funcționează Muzeul de Istorie.
Turnul cu Ceas măsoară 64 de metri, din care acoperișului îi revine puțin peste jumătate. Din barbacana dublă s-a păstrat doar partea superioară, dotată cu drum de strajă, goluri de tragere și guri de aruncare. În interiorul ei era fosta cameră a corpului de gardă și fosta închisoare a orașului, amenajată la sfârșitul secolului XVIII în unul din cele două ganguri pietonale și amenajată azi ca spațiu muzeal. Pentru ușurarea accesului spre și dinspre partea inferioară, în special iarna, a fost amenajată o galerie acoperită din lemn, cunoscută drept „coridorul doamnelor bătrâne”. Clădirea boltită de jos găzduiește astăzi Școala de Muzică.
Se spune că în globul auriu din vârful acoperișului există documente în care s-au consemnat evenimente importante petrecute de-a lungul secolelor și copii după principalele privilegii acordate sașilor. Printre acestea ar fi un exemplar din „Cronica Turnului cu Ceas” scrisă de Georgius Krauss (1607-1679), unul dintre cei mai importanți cronicari ai Transilvaniei.
Unic în România este ceasul cu figurine sculptate în lemn de tei, cu influențe din mitologia greco-romană, mitologia germană, alchimie, astrologie și astronomie. Ele personifică metalele de bază ale pământului, corpuri cerești din sistemul nostru planetar și zei antici.
În nișa fațadei dinspre Cetate se văd cele care reprezintă pacea (purtând în mâini o ramură de măslin și o trompetă), toboșarul (bătând sferturile de oră), dreptatea (purtând în mână balanța), justiția (legată la ochi și ținând sabia în mâna ridicată), ziua (purtând pe cap o lumină și ținând în mâini o inimă aprinsă) și noaptea (purtând în mâini torțe).
În nișa fațadei dinspre Orașul de Jos se văd cele care reprezintă al doilea toboșar (bătând și el sferturile de oră), călăul (ținând în mâini biciul și securea) și zilele săptămânii (lunea – simbolizată de Lună și purtând pe cap simbolul argintului, marțea – simbolizată de Marte și purtând pe cap simbolul fierului, miercurea – simbolizată de Mercur și purtând pe cap simbolul mercurului, joia – simbolizată de Jupiter și purtând pe cap simbolul cositorului, vinerea – simbolizată de Venus și purtând pe cap simbolul cuprului, sâmbăta – simbolizată de Saturn și purtând pe cap simbolul plumbului și duminica – simbolizată de Soare și purtând pe cap simbolul aurului).
Tot pe fațada dinspre Orașul de Jos se mai pot vedea alipite stemele Sighișoarei și a celor șapte Scaune Săsești, dar și următoarea inscripție tradusă din latină: „Astfel să se transmită pentru memoria posterității că acest turn a fost distrus de acel oribil incendiu din anul 1676; că a fost reparat mai întâi în anul 1678, prin efortul strămoșilor; după aceea în 1774, când a fost reparat și repus în funcțiune orologiul; din nou turnul a fost restaurat în 1894”.
Actualele cadrane uriașe de pe ambele fațade, figurinele care se schimbă la miezul nopții (reprezentând zilele săptămânii) și figurinele care se schimbă la orele 6 dimineața și 18 seara (reprezentând ziua și noaptea), au în spate un mecanism elvețian montat în 1906 și modernizat în 1964, prin montarea unui electromotor ce a înlocuit acționarea mecanică a greutăților cu acționarea lor automată.
Martor al unor vremuri apuse, în care comunitatea locală a crescut și s-a dezvoltat în sunetul orelor fixe ce marcau momentele importante ale săptămânii, precum începutul și sfârșitul zilei de lucru, slujbele și rugăciunile, Turnul cu Ceas a devenit simbolul Sighișoarei și cel mai important obiectiv turistic al său. Galeria de observație de la catul superior, în care, de sărbători, obișnuia să cânte orchestra orașului, este acum un important punct de belvedere de unde privitorul poate admira întreaga așezare.
