Aca de Barbu (Aurora Barbu, fotografii sursa Internet) s-a născut în 31 iulie 1893, în casa din Cetate a bunicilor din partea mamei, Eugenia Moldovan, care era nepoata preotului și scriitorului sighișorean Zaharia Boiu Junior. Tatăl, Sever de Barbu, era descendent al memorandistului reghinean Patriciu (Partenie) Barbu.
A copilărit în Reghin, alături de ceilalți șapte frați, însă a urmat cursurile Școlii civile de fete a Asociațiunii din Sibiu, unde și-a descoperit vocația muzicală și fascinația pentru pian. De aici, a plecat să studieze la Conservatorul din Târgu Mureș și la Academia de Muzică din Viena, de unde, ca soprană, a ajuns să cânte pe scenele din Hamburg, Bratislava, Graz, Viena, Praga, Cernăuți, Cluj Napoca și București.
În 1946 a fost angajată ca directoare a Operei din Timișoara, înființată prin decret de Regele Mihai I, funcție pe care a ocupat-o până în 1954, când a fost înlăturată din cauza originilor sale considerate nesănătoase. Totuși, consiliul de miniștri i-a recunoscut cariera de peste 40 de ani, oferindu-i diploma de „Artistă emerită”.
A murit în 21 martie 1958, în urma unei afecțiuni renale. Este înmormântată în București, în apropierea capelei cimitirului Sfânta Vineri.
La împlinirea a 119 ani de la naștere, pe fațada imobilului din Strada Bastionului, unde s-a născut și a petrecut o parte din viață, a fost montată și dezvelită o placă din marmură.
