Despre Georg Krauss (sursa foto Muzeul de Istorie Sighișoara), cunoscut mai mult după numele latinizat Georgius Krauss, se știe că a fost descendentul unei familii înstărite din Nürnberg, care s-a mutat în Sibiu pentru a face negoț. Aici s-a și născut, în 17 septembrie 1607, ca fiu al lui Adam Krauss și al Agnethei Löwin. După terminarea studiilor gimnaziale, a urmat studii în drept în Viena, Veneția și Padova, iar în 1631, după o lungă călătorie în Italia, Sicilia și Malta, s-a întors acasă, pentru a duce mai departe îndeletnicirile familiei.
În 1646, în timpul unui litigiu cu nobilii Franciscus și Michael Bethlen, care revendicau niște terenuri ale orașului, a fost numit notar al Sighișoarei, funcție ce echivalează astăzi cu aceea de secretar general al unității administrativ-teritoriale. S-a dovedit a fi iscusit și bine pregătit, căci, după 12 ani de bătălii juridice, a câștigat procesul de pe urma căruia orașul a rămas în posesia terenurilor respective.
Mai apoi, conducerea l-a însărcinat să scrie o cronică a orașului, lucru care s-a concretizat după o muncă începută în 1650 și terminată în 1665. Cronica, redactată cu minuțiozitate, cu date și fapte la care a fost chiar martor, a devenit mult mai cuprinzătoare, purtând în final titlul „Siebenbürgische Chronik” („Cronica Transilvaniei”). Ea tratează viața politică, militară și diplomatică a Transilvaniei dintre anii 1608 și 1665, adică perioada dintre Gabriel Bathory, principe între anii 1608 și 1613, și Mihai Apafi I, principe între anii 1661 și 1690.
Cronica a fost tipărită abia în 1862 (primul volum) și 1864 (al doilea volum), fiind considerată o sursă prețioasă de informații pentru istoriografia transilvană.
În timpul Războiului de 30 de ani, același cronicar a reprezentat Sighișoara în Dieta Transilvaniei (forul de conducere a principatului) și a întreprins mai multe vizite la curtea imperială din Viena. A mai redactat „Chronica Minor”, un important material documentar despre Sighișoara, începând din 1191 (dinaintea atestării sale documentare) și până la incendiul devastator din 1676, publicată abia în secolul XX, precum și „Cronica Turnului cu Ceas”, a cărei copie s-ar afla în globul auriu din vârful fleșei.
A murit în 26 ianuarie 1679, fiind înmormântat, cel mai probabil, în cimitirul evanghelic. A avut un fiu cu același nume, dar cunoscut drept „cel tânăr”. El a trăit între anii 1650 și 1728 și a fost preot, iar mai târziu episcop.
Casa din Cetate în care cronicarul a locuit găzduiește acum un frumos hotel de tip boutique.
