Construcția lăcașului a început în 1894 și s-a finalizat în 1896, odată cu sfințirea lui de către Ferencz Lönhart, episcop de Alba Iulia. Lucrările au fost executate de frații Letz din Sighișoara, după planurile arhitectului Eder Henrik din Sibiu, care a abordat stilul eclectic, cu elemente neogotice și neoromanice.
Pe acel amplasament existau Turnul Lăcătușilor și o biserică folosită de călugărițele franciscane, iar mai apoi de călugării franciscani, care, în 1725, au renovat-o și închinat-o Sfântului Iosif, ocrotitorul comunității romano-catolice sighișorene până în zilele noastre.
În 1983, un incendiu a distrus acoperișul și nava largă cu absidă semicirculară, forma și aspectul tavanului de acum fiind rezultatul lucrărilor de refacere. Au scăpat neafectate statuia Sfântului, altarele din transept, cristelnița și cadrele tablourilor cu cele 14 opriri ale Mântuitorului pe Drumul Crucii.
Casa Parohială a fost ridicată în 1920 și are două niveluri, pivniță cu bolți semicilindrice și curte interioară.
Accesul în biserică este gratuit.