Pedagogul, filologul, preotul și etnograful sas (colaj fotografii sursa Internet) s-a născut în 22 iulie 1822, în Reghin, unde și-a făcut studiile primare până în 1836. Le-a continuat în Sighișoara, unde le-a terminat în 1845, ca șef de promoție, amintindu-și, mai târziu, cum cei nouă ani petrecuți aici „s-au scurs ca un vis dulce”. Ajutat fiind cu o bursă școlară, a studiat teologia, filologia, istoria și filozofia la Universitatea din Leipzig. Într-una dintre vacanțele făcute în Berlin, a avut prilejul să audieze cursuri ale unor profesori renumiți, precum Jakob Grimm, cu care, odată întors în Transilvania, a purtat o bogată corespondență pe tema folclorului săsesc: cântece populare, ghicitori, legende, basme, obiceiuri și expresii tradiționale.
Pe finalul Revoluției din 1848-1849, a început să predea limba și literatura germană la Școala din Deal, pe care, din 1869, a și condus-o cu brio timp de trei ani. Atunci a introdus practicarea gimnasticii ca materie școlară, urmând modelul german, și tot atunci a dispus construirea unei săli de sport pe ruinele Turnului Aurarilor, clădire care, devenită neîncăpătoare în perioada interbelică, a fost transformată în capela mortuară a Bisericii din Deal. Au fost primele două decizii de acest fel luate pe teritoriul actual al țării noastre.
S-a profilat nu doar ca un susținător al modernizăriii sistemului școlar și didactic transilvănean săsesc, cât mai ales ca un reprezentant de seamă al romantismului transilvănean săsesc cu lucrarea „Deutsche Volksmärchen aus dem Sachsenlande in Siebenbürgen” („Basme populare germane din țara sașilor, Transilvania”), apărută la Berlin, cu sprijinul fraților Jakob și Wilhelm Grimm, cei care i-au marcat anii de studii în Cetate. Printre basmele culese se numără „După faptă, și răsplată”, „Copacul fermecat”, „Bobul de mazăre” și „Cei trei frați hazlii” (cu minciuni din Sighișoara).
A avut preocupări la fel de serioase și în alte domenii, cum ar fi antropologia, creația populară, istoria, memorialistica și dialectul săsesc, publicând diverse studii, articole și cercetări. Această prestigioasă activitate a justificat alegerea sa în conducerea celei mai elitiste grupări de atunci – Asociația pentru cunoașterea Transilvaniei („Verein für siebenbürgische Landeskunde”), dar și numirea sa în Consiliul de cercetare al Muzeului German din Nürnberg.
După retragerea de la catedră, la vârsta de 50 de ani, a slujit ca preot, ceea ce era o tradiție a acelor vremuri. S-a mutat lângă Sighișoara, în satul Șaeș, unde a murit în 17 mai 1886, fiind înmormântat în cimitirul evanghelic.
Școala din Deal, acum liceu teoretic, îi poartă numele începând din 1972, când a marcat 450 de ani de existență, respectiv 150 de ani de la nașterea sa. În 2022, când Școala din Deal a marcat 500 de ani de existență, respectiv 200 de ani de la nașterea sa, pe fațada casei din Orașul de Jos în care a locuit a fost dezvelită o placă din marmură.