Se spune că sub Turnulețul „La Chip” ar fi înmormântați un pașă și elefantul său alb (sursa foto Internet), căzuți acolo în timpul unui asediu asupra Cetății. Locuitorii ar fi ripostat, iar un archebuzier ar fi dat lovitura fatală din Turnul Aurarilor sau din bastionul alăturat, aflate în cel mai înalt și mai vulnerabil loc al fortificației. Cum nu există cercetări arheologice care să confirme asta și cum arma de foc portabilă inventată înaintea puștii nu ar fi putut să-și atingă ținta de la acea distanță, fiind lipsită de precizie, putem presupune că anumite certitudini au alimentat imaginarul colectiv și au născut astfel de legende ce aduc orașului mai mult mister și mai mult farmec.
Vorbim de vremuri în care apariția armelor de foc, construirea bastioanelor și campaniile militare ale turcilor otomani în Transilvania au mărit teama locuitorilor și impresia lor despre dezvoltarea tehnicilor de apărare. Pe de altă parte, potrivit cronicarului Georgius Krauss, certă este moartea lui Ajtany Gáspar, în 1612, comandant al gărzii lui Gabriel Bathory, principe al Transilvaniei între anii 1608 și 1613, care a fost doborât cu focuri de artilerie trase de acolo. Speriat, principele a făcut cale întoarsă, precum turcii din legendă. Tot certă este și descoperirea, în 1900, într-o carieră de piatră din apropiere, a unui schelet complet de bizon de stepă din cuaternar (Bison priscus). Scheletul, singurul din România aparținând acestei specii mari de rumegătoare asemănătoare mamutului de stepă (strămoșul elefantului modern), se află astăzi la Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu.
Pesemne, legenda țesută în manieră vitejească în jurul turnulețului atenționa și ea călătorii sau vrăjmașii cu privire la puterea militară, administrativă și juridică a orașului. Dacă legenda a dăinuit, nu la fel s-a întâmplat și cu locul de unde s-a tras cu archebuza. Turnul Aurarilor sau Turnul Giuvaergiilor și Bastionul Aurarilor sau Bastionul Castaldo (construit în 1551, denumit după generalul armatei austrice Giovanni Castaldo și apărat de cea mai avută breaslă meșteșugărească) au fost demolate în 1863, după ce, în 1809, au fost lovite puternic de un trăsnet. Între anii 1869 și 1872, la dorința lui Joseph Haltrich, pe ruinele turnului a fost ridicată o sală de gimnastică pentru elevii Școlii din Deal.