Cele dintâi așezăminte sanitare din Sighișoara au funcționat în jurul breslei bărbierilor și au fost organizate la Biserica „Sfântul Anton” (un azil), atestată în 1461 și astăzi dispărută, și la Biserica „Sfântul Duh” (o leprozerie), atestată în 1507. Primul medic atestat a fost H. Pankratius (în 1561), primul chirurg atestat a fost Josef Bacon (în 1775), iar primul dentist atestat a fost Friedrich Krauss (la începutul secolului XIX). Tot atunci, pe locul fostului azil a fost amenajat primul spital modern, sub coordonarea medicului Johann Christian Gottlieb Baumgarten.
Spre sfârșitul secolului XIX, pe actuala Stradă Zaharia Boiu, apare spitalul Comitatului și al Județului Târnava Mare, edificat cu fațade în stil eclectic clasicizant. La început, în 1892, unitatea a avut un pavilion cu un singur nivel, dar, în 1896, el a fost etajat și alături au fost construite alte trei corpuri (unul oblic spre nord, unul oblic spre stradă și unul în curte), astfel că numărul de paturi a crescut de la 20 la 360.
Primul director al spitalului, în perioada 1896-1926, a fost medicul chirurg Julius Oberth, tatăl celebrului Hermann Oberth. Acesta a venit din Sibiu, unde profesase începând din 1891, având ca deviză de viață dictonul latin „Salus aegroti, lex suprema” („Salvarea bolnavilor este legea supremă”).
De remarcat că, până în 2022, aici au existat două lifturi acționate manual printr-un sistem complex de frânghii groase, contragreutăți și scripeți, care le făceau ușor de manevrat și de întreținut. Dată fiindu-le vechimea, dar și schimbarea normelor de autorizare, ele au fost scoase din uz și înlocuite cu unele moderne acționate electric. Deoarece sunt unice în România, lifturile manuale, încă funcționale, au fost conservate și transformate în piese de muzeu.
Spitalul, acum municipal, este înscris în lista monumentelor istorice, la categoria B.