Este vorba de un ritual practicat nu doar în Biserica Ortodoxă din Cornești, ci și în bisericile ortodoxe din împrejurimi, cu prilejul sărbătorilor pascale, de către tineri aflați în pragul maturității, necăsătoriți și cu calități fizice, morale și sociale sănătoase – calități care, ce-i drept, și-au diluat strictețea odată cu trecerea timpului. Corpul de gardă este format din 13 străjeri, dintre care unul este comandant (vătaf sau căprar), doi sunt stegari și ceilalți sunt sulițași.
Ritualul începe în Vinerea Mare, odată cu scoaterea epitafului și așezarea lui pe catafalc, astfel încât credincioșii prezenți să se poată închina. Misiunea străjerilor, organizați aidoma gărzii pretoriene a armatei Imperiului Roman, este de a păzi mormântul Mântuitorului, timp în care, la fiecare sfert de ceas, efectuează un schimb de gardă exclusiv prin mimică, gestică și bătăile ritmice din călcâie ale vătafului.
La slujba Învierii, ei stau de o parte și de cealaltă a pronaosului, respectând același ritual.
Străjerii (foto sursa Radioson Sighișoara) se impun printr-o îmbrăcăminte distinctă, compusă din zeche lungă, cioareci, cizme și căciulă neagră de oaie țurcană împodobită cu o crenguță de brad. Pe piept poartă o panglică roșie sau o vrâstă tricoloră, iar la gât o eșarfă neagră, în Vinerea Mare, respectiv maro, în noaptea Învierii.