Clădirea care se impune în peisajul medieval al Cetății este Palatul Comitatului. Nevoia unui astfel de spațiu administrativ a apărut după 1876, anul desființării Scaunelor săsești și apariția Comitatelor maghiare. Sighișoara a trecut de la capitala Scaunului omonim la capitala Comitatului Târnava Mare, în fruntea căruia a fost pus nobilul Bethlen Bálint (1856-1913).
Conducerea de atunci a orașului a decis ca noul edificiu să fie ridicat pe locul ocupat de vechiul complex mănăstiresc al dominicanilor, Turnul Dogarilor și câteva locuințe de patricieni. Construcția propriu-zisă a avut loc între 1887 și 1888, în stil neo-renascentist, după planurile arhitectului Alpár Ignác (1855-1928) din Budapesta, cel care a proiectat, în aceeași perioadă, Biserica Reformată, dar și obeliscul din localitatea Albești închinat poetului maghiar Petöfi Sándor (1823-1849).
Palatul are forma literei U, cu corp central cu intrare principală protejată de un mic peron, balcon, corpuri laterale simetrice, curte interioară cu fântână arteziană și patru niveluri. Interiorul se remarcă prin arhitectura barocă a coridoarelor largi și boltite, a scărilor cu pantă lină și a fostei săli de consiliu, utilizată astăzi pentru evenimente publice precum conferințe, lansări de carte, festivități, ceremonii, spectacole de teatru, concerte de muzică de cameră și concerte de colinde.
După 1919, aici au funcționat Prefectura și Consiliul Județului Târnava Mare, instituția Primarului și Consiliul Comunal (Consiliul Orășenesc), iar din 1968 aici funcționează Primăria Municipiului și Consiliul Local.