S-a născut în 2 noiembrie 1889, în satul sibian Loamneș. În 1900, toată familia s-a mutat în orașul Sibiu, unde, cu cei doi frați, a continuat să studieze până la terminarea liceului. Mai apoi, s-a înscris la teologie și, până la moartea prematură a soției, a slujit ca preot în satul Retiș. Fiind mai atras de domeniile artei și tiparului, s-a retras în Făgăraș, unde, în 1922, la vârsta de 33 de ani, a înființat o tipografie. Șase ani mai târziu, și-a lichidat mica afacere pusă pe picioare cu un amic și s-a mutat în Sighișoara, unde a înființat o altă tipografie, dar și o librărie.
Afacerea a mers atât de bine, încât, în 1936, s-a extins și în Mediaș, cu prima librărie românească din oraș, iar activitățile din Sighișoara le-a mutat într-un imobil nou și încăpător din Orașul de Jos, construit chiar de el, pe actuala Stradă 1 Decembrie 1918. A deschis și un atelier de legătorie, iar în 1938, împreună cu amicul său poet Emil Giurguca, a înființat, cu tehnologie germană de ultimă oră, ceea ce se consideră a fi prima editură românească din Ardeal.
I-a sprijinit, în special, pe autorii tineri, dornici de afimare și cu posibilități materiale reduse. Până spre sfârșitul celui de-a Doilea Război Mondial, a tipărit ziare românești și a editat lucrări precum colecția de poeme „Abecedar”, „Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate”, de Horea Teculescu, (culegere de folclor premiată de Academia Română), „Pe Târnavă-n Jos…Oameni și locuri”, de același Horea Teculescu, „Hanul Roșu” (nuvele fantastice), de Vilhelm Beneș, „Am plecat din sat”, de Ion Vlasiu (volum de amintiri premiat și el de Academia Română), „Manifestul Revoluției Naționale”, de Sorin Pavel, Petre Ţuţea, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuţă, „Papucii lui Mahmud” (a doua ediție), de Gala Galaction (viitor membru titular al Academiei Române), „Destine”, de Lucia Demetrius, „Povestiri despre bunul Dumnezeu” de Rainer Maria Rilke, în traducerea lui Nichifor Crainic, și „Monografia Județului Târnava Mare”.
Profira Sadoveanu, fiica lui Mihail Sadoveanu, vorbea despre calitatea lucrărilor astfel: „o haină decentă, destul de simplă, o tipăritură ireproșabilă, netă, clară, simpatică, hârtie bună pe cât se poate la noi în țară, lucrătură solidă bine lucrată”.
Din păcate, regimul comunist i-a oprit activitatea, i-a naționalizat proprietățile, a cenzurat cărțile publicate, l-a întemnițat și l-a mutat forțat într-un imobil modest de pe Strada Mihai Eminescu. A rămas cu visul împlinit de a face cărți pe care „să le vadă tipărite frumos, ca niște flori”, un pasionat culegător de folclor și un interpret de muzică populară admirat chiar de faimosul compozitor George Enescu. De-a lungul timpului, s-a remarcat pe scenă și la radio, ca solist sau ca membru al unor coruri, dar și cu lucrarea „Doine din Ardeal”, publicată în 1934.
A murit în Sighișoara, în 9 iulie 1973. Fosta școală medie de stat pentru fete, astăzi școală gimnazială de stat, aflată în vecinătatea bustului său, îi poartă numele.