Fosta Stradă a Spitalului din Orașul de Jos poartă, începând din 1921, numele publicistului și criticului literar Ilarie Chendi, rămas, potrivit istoricului Nicolae Iorga, în „conștiința cetățenească” drept „un mare maestru al foiletonului critic”.
Născut în satul sibian Dârlos, în 14 noiembrie 1871, el a primit numele bunicului mamei sale – Alexandru Papiu Ilarian, cărturar, jurist, politician, revoluționar pașoptist și membru titular al Academiei Române.
A studiat la Gimnaziul Evanghelic din Mediaș, Liceul „Episcopul Teutsch” din Sighișoara (actualul Liceu Teoretic „Joseph Haltrich”), Seminarul Teologic din Sibiu și Facultățile de Filozofie și Litere din cadrul Universității din Budapesta. Întors în România, se angajează la Biblioteca Academiei Române din București, dezvoltă o bogată activitate publicistică și devine prieten de cruce cu poetul Ștefan Octavian Iosif.
Cei doi au rămas nedespărțiți în eternitate. În 23 iunie 1913, la o zi după moartea lui Iosif, copleșit fiind de durere, oboseală cronică și tulburări neuro-psihice, își ia viața, aruncându-se de la fereastra salonului Spitalului Pantelimon în care era internat. Ambii au fost înmormântați în Cimitirul Bellu, unul lângă celălalt.
În fotografia de mai jos (sursa Internet), făcută în 1905, Chendi (stânga) și Iosif (dreapta) apar în compania lui Vasile Pârvan (stânga sus), Alexandru Lapedatu (dreapta sus), Ion Scurtu (stânga jos) și Mihail Sadoveanu (centru).

Pentru marcarea a 20 de ani de la moartea sa, pe fațada casei în care a locuit în anii de studii a fost montată o placă din marmură cu inscripția Născut în Dârlos. Răspânditor iscusit al dragostei de carte românească. Așezatu-s’a acest semn de cinstire cu ajutorul „Astrei” și al Liceului „Principele Nicolae” din Sighișoara în Anul Domnului 1933.

La conducerea Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român – Sighișoara și a liceului se afla pe-atunci profesorul și folcloristul Horea Teculescu, cel care avea să comande și un bust din bronz. Făurit în 1937 de cunoscutul sculptor ardelean Ion Vlasiu, bustul a fost dezvelit la 1 decembrie 1938, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la Marea Unire.
Până în anul 1990, când a dispărut din peisajul public, bustul se putea vedea în actualul cartier „Andrei Șaguna”, pe locul pe care se odihnește „Leul”. În iunie 2023, la 110 ani de la moartea sa, bustul, încadrat ca monument istoric, a fost recuperat și reamplasat într-un părculeț din capătul străzii omonime ce duce spre Șaeș, ca segment din Terra Saxonum de pe Via Transylvanica.